A început cea de-a 12-a Întâlnire Teatrală Euroregională la Timişoara

Conform tradiţiilor ceremonia de deschidere a fost precedată de o expoziţie de artă plastică. De această dată, artistul plastic Benedek Levente, graficianul Teatrului Maghiar de Stat Csíky Gergely, a surprins publicul cu o expoziţie neobişnuită. Colajele din afişele, fotografiile, autocolantele, biletele de teatru, etc. colecţionate de către el pe parcursul a cincisprezece ani, au fost primite cu mare interes de către publicul larg. Inventivitatea artistului s-a manifestat în faptul, că a invitat membrii comunităţii să finalizeze împreună cele circa 40 de colaje nefinalizate din cauza lipsei de timp. După vernisajul inventiv, directorul Balázs Attila a deschis seria prezentărilor pieselor teatrale.

Tema centrală a celei de-a 12.-a ITET se ocupă cu conceptul Erou şi Antierou, şi – nomen est omen! – chiar în ultima clipă înainte de a începe este forţat să lupte Eroul şi Antieroul, şi rezultat al acestei “confruntări” este întâlnirea denumită SEMI-ITET, care poate fi considerat de fapt cea de-a 11. şi jumătate festival, ca urmare a bugetului diminuat… Primul spectacol al întâlnirii internaţionale de teatru cu caracter multicultural, găzduind mai multe domenii artistice, a fost piesa Teatrului Dramatic de Stat de la Novosibirsk, în regia lui Andrej Prikotenko, cu titlul Sociopath/Hamlet. Noua versiune a producţiei este o transcriere a întâmplării bine cunoscute, în care problema fundamentală de a fi sau a nu fi îşi pierde importanţa, este înlocuită cu probleme, fenomene, acţiuni şi procese ale omului contemporan, privat de conştiinţă şi simţul ruşinii.

Oglindă curbă a lumii noastre

În cea de-a doua zi a ITET publicul larg – de data aceasta expresia nu acoperă complet realitatea, deoarece această titulatură se referă la echipa de bază a spectatorilor instituţiilor respective, demnă de stimă, permanentă, constantă şi persistentă în toate circumstanţele, dar în sala de spectacol al Teatrului Maghiar de Stat Csíky Gergely din Timişoara, din motive evidente, jurnalistul a putut descoperi foarte puţini spectatori din Timişoara -, deci în cea de-a doua zi a putut fi vizionat producţia Lacul lebedelor reîncărcat în regia lui Kokan Mladenovic. Stilul regizoral al lui Kokan Mladenovic nu este necunoscut publicului din Timişoara, doar în ultimii ani s-a putut viziona la teatrul maghiar piesa de mare succes Opera cerşetorilor şi Shakespeare Sonata 66, iar la teatrul român drama cu titlul Prometeu, mai bine zis transcrierile în stil Kokan Mladenovic al acestor piese. Este un fapt cunoscut, legat de acest regizor, că în producţiile sale nimic nu este ceea ce pare să fie, iar ceea ce este ceva, cu siguranţă nu este. Afirmaţia menţionată mai sus, care poate fi interpretată ca o confuzie, este confirmată de cea mai recentă producţie, cea cu titlul Lacul lebedelor reîncărcat, care are cel puţin acelaşi impact, ca cei opt trombonişti de la Trombone Ensemble din Szeged, participanţi la Zilele Maghiare ale Banatului organizate la Timişoara, prezentând Egmont Overture de Beethoven sau piesa monumentală Bohemian Rhapsody a trupei Queen! Primul moment al spectacolului, în care joacă mulţi membri ai secţiei maghiare, este impresionant, spectatorul este şocat din cauza priveliştei neobişnuite, prin propria poveste, încorporată în cunoscuta poveste a lebedelor, regizorul prezintă un şir de mesaje considerabile, importante, în oglinda curbă în mod constant ne putem recunoaşte pe noi înşine sau mediul nostru imediat sau mai larg, acele figuri, fenomene şi modele de comportament malformate, care însă în zilele noastre sunt interpretate ca fiind norme, în urma cărora lumea noastră este aşa cum este. Povestea clasică oferă un cadru liber în piesa cu multe jocuri de excelenţă a actorilor, lebedele şi dansul lebedelor, tutu, dragostea, banii, ticăloşia, prefăcătoria, ipocrizia de fariseu, excluderea, incluziunea, valoarea şi mizeria, respectiv eroii şi antieroii atribuiţi, toate acestea îşi au rolul. Astfel încât regizorul oferă spectatorului în mod simultan, prin oglinda curbă, posibilitatea depresiei şi a distracţiei nemărginite. Ca urmare a piesei spectatorul în mod indispensabil îşi pune întrebarea Ce s-a întâmplat cu noi?, dar răspunsul la această întrebare este o altă poveste.

Tétes d’Affiche, respective datorat dansului

Producţia de arta dansului a trupei de dans Compania de Dans Cie Malka din Franţa, aş traduce-o pur şi simplu Cap de afiş, ceea ce se referă locul cel mai proeminent, cel mai vizibil pe afiş… Fapt pentru care poate ajunge, cu şanse bune, în centrul atenţiei publice. Artiştii dansatori au formulat în mod autentic în centrul limitat de scenă singurătatea, respingerea, forma de existenţă mecanică, după care probabil s-a născut un fel de comunitate pe scena simbolizatoare a lumii, şi la urmă a pornit o luptă cu toate mijloacele posibile, pentru a ajunge pe prima pagină, cu orice preţ.
Cortina de teatru.

Detalii despre festival, imagini, alte programe:
Teszt.ro

Sursă:Hetiujszo
(Traducere TFP)