Pe data de 17 și 18 septembrie, va avea loc în București cel de-al treilea summit anual al Inițiativei Trei Mări, un proiect de cooperare regională între douăsprezece țări din centrul și estul europei (CEE) situate între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică. Întâlnirea este organizată de către Inițiativă, care are ca scop sprijinirea în domeniul comerțului, energiei și infrastructurii Europa Centrală și integrarea unui coridor nou de infrastructură Nord-Sud în economia europeană. Inițiativa se confruntă cu o serie de obstacole din partea puterilor străine interesate și a dezacordurilor interne. Liderii din Europa Centrală și de Est trebuie să utilizeze summit-ul ca o oportunitate de a depăși aceste provocări, ca proiectul să-și atingă obiectivele înalte, în loc să dispară ca o încercare slabă în mijlocul agendei globale conflictuale.

Statele Trei Mări acoperă 28% din teritoriul Uniunii Europene și 22% din populație, dar numai 10% din produsul intern brut (PIB). În ultimii ani puterile globale majore au început să recunoască potențialul economic substanțial din regiune. China și-a format propria platformă “16 +1” pentru a susține legăturile cu Europa de Est și pentru a spori investițiile. Statele Unite, pe de altă parte, consideră că “ajunsul din urmă” economică a regiunii CEE cu vecinii săi occidentali este esențială pentru o UE puternică și competitivă la nivel global, capabilă să fie un aliat al lui SUA stabil, în mijlocul unei dinamici globale cu un caracter schimbător.

Inițiativa Trei Mări va trebui să depășească tentativele rusești continue de a compromite proiectele energetice din Europa Centrală și de Est, creșterea cooperării energetice ruso-germane și scepticismul în regiune în privința faptului că proiectul este doar o a doua venire a ambițiilor poloneze “Intermarium”. Deși inițiativa se bucură de sprijinul Statelor Unite și de finanțarea din fondurile structurale ale UE, prezența crescută a Chinei în regiune este, de asemenea, alarmantă pentru Berlin și Bruxelles. Angajamentul unor țări participante este, de asemenea, în discuție, deoarece Austria, de exemplu, sa alăturat Germaniei în privința disputelor energetice.

Una dintre cele mai importante promisiuni ale Inițiativei este strategia sa de infrastructură energetică. Prin construirea de terminale pentru a primi gaz natural lichefiat (GNL) din Statele Unite (și din altă parte, în funcție de prețuri) în Croația și Polonia, liderii din Europa Centrală și de Est încearcă să transforme regiunea în noul hub pentru gaze naturale pentru Europa. Pentru toți cei îngrijorați de dominația energetică a Rusiei și de intimidare, terminalele GNL construite în cadrul celor Trei Mări ar fi o șansă pentru o independență energetică europeană majoră. Cu toate acestea, succesul proiectului este bazat pe capacitatea sa comercială, deoarece prețurile GNL sunt cu mult mai ridicate decât gazul rusesc, iar din rapoarte neoficiale reiese faptul că primele oferte cu caracter obligatoriu pentru capacitățile terminalelor au fost modeste. Summit-ul ar trebui să se concentreze asupra modurilor de a face ca obiectivele energetice să fie viabile din punct de vedere comercial, în contextul intereselor conflictuale.

Moscova continuă să atace inițiativa, deoarece acesta ar putea împiedica interesele geopolitice ale Rusiei din regiune. Europa reprezintă aproximativ 80% din exporturile Gazprom, în timp ce energia în sine reprezintă aproape jumătate din exporturile Rusiei și 40% din bugetul său național. În consecință, nu este deloc surprinzător faptul că Rusia a încercat să submineze construcția unui nou terminal de GNL pe insula Krk din Croația prin sprijinirea ecologiștilor locali, precum și prin cumpărarea de terenuri pentru a obține motive legale de opoziție.

Germania poate, de asemenea, să submineze inițiativa, deoarece Berlinul are propriile sale ambiții energetice concurente legate de construcția conductei de gaz Nord Stream 2. Fără sprijinul deplin al UE și al statelor membre, inițiativa nu are perspective luminoase. Pe de altă parte, UE sa angajat recent să finanțeze construcția de terminale energetice și să importe LNG din Statele Unite, deși detaliile specifice rămân de văzut. Dacă Statele Unite reușesc cu succes să promoveze acest proiect, Inițiativa Trei Mări ar putea oferi o bază solidă pentru această nouă sursă de energie alternativă, deoarece există deja un acord de cinci ani cu Polonia pentru importul de LNG în SUA.

Mulți critici consideră proiectul Trei Mări drept un joc interesat de ambiția Poloniei de a domina regiunea, însă inițiativa se referă în mod clar la cooperarea regională, nu la integrarea specificată în ideea Intermarium. În plus, câștigurile economice potențiale din proiect vor fi împărțite în întreaga regiune a ECE.

În mijlocul schimbărilor regresive din regiune în plan politic, există diferențe importante între statele Trei Mări. Polonia este extrem de anti-rusă, alături de România, în timp ce Ungaria a fost desemnată ca un bastion rus în interiorul NATO. Summitul va fi un test pentru Ungaria, deoarece va fi forțat să iasă și să aleagă o parte în mijlocul disputelor energetice. Același lucru se aplică, deși într-o mai mică măsură, Slovaciei și Republicii Cehe.

Moscova continuă să împingă narațiunea că Inițiativa Trei Mări este doar o încercare susținută de SUA și NATO de a scoate energia rusească de pe piața europeană. Acest lucru nu este cazul, deoarece primele dezvoltări infrastructurale în construirea unui traseu comercial Nord-Sud numit Via Carpathia este deja implementat. Dar dacă a fost, este o problemă? În loc să vărsăm bani europeni în bugetul național al Rusiei (mai mult de 30%), Inițiativa poate ajuta regiunea CEE să prospere și să blocheze simultan monopolul lui Putin asupra aprovizionării energetice a Europei. Acest rezultat pare cu siguranță mai rațional din punct de vedere strategic pe termen lung.

Aceste obstacole externe și interne din Inițiativa Trei Mări trebuie depășite la summit-ul de la București, dacă proiectul urmează să se transforme într-un program economic serios. Sperăm că liderii din Europa Centrală și de Est vor reuși să rezolve aceste dificultăți și să ofere o cale de urmat pentru viitorul regiunii.

Sursă: Atlanticcouncil