Deși am scris de mai multe ori despre Procuratura Europeană (EPPO) nou creată, un articol din Politico de astăzi mi-a determinat să mă întorc la subiect.

În prezent, există doi candidați serioși pentru funcția de procuror-șef: Laura Codruța-Kövesi, fostul șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), și francezul Jean-François Bohnert, procuror general la Curtea de Apel în Reims. În martie, Parlamentul European a aprobat candidatura lui Codruța-Kövesi la această slujbă. Bohnert este favoritul Consiliului European. O decizie finală nu a fost încă atinsă. Cu toate acestea, acum câteva zile am aflat că lui Bohnert, care a fost puternic susținut de Emmanuel Macron, i sa oferit funcția de director al Procuraturii Financiare din Franța. Se părea că Macron nu mai insistă asupra unui francez pentru EPPO și că numirea lui Codruța-Kövesi era astfel destul de sigură.

În lumina celor de mai sus, am fost foarte surprins să citesc că Bohnert nu are intenția să se retragă. De fapt, el susține că este mult mai calificat pentru această slujbă decât rivalul său român. Pretenția sa este că Codruța-Kövesi se concentrează prea mult pe corupția politicienilor, când aceasta este doar o mică parte a postului. După cum a spus el, “este ca și cum ați folosi binoclurile, dacă schimbați focalizarea nu este același lucru”. El a citat legea, care stipulează că EPPO v-a “investiga, urmări și judeca autorii infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii”. Când a intrat detaliat în mandatul biroului, accentul s-a pus pe munca care “v-a implica urmărirea infractorilor responsabili de frauda TVA și alte infracțiuni”. Această accentuare a crimelor transfrontaliere se datorează, cel mai probabil, mandatului său (2003-2007) ca reprezentant adjunct al Franței la Eurojust, o agenție a Uniunii Europene creată pentru a îmbunătăți gestionarea infracțiunilor grave transfrontaliere prin stimularea coordonării investigațiilor și a procuraturii.

Argumentul lui Bohnert mi se pare slab. Doar pentru că în România, ca și în multe foste țări comuniste, Codruța-Kövesi a întâlnit în cea mai mare parte criminali care au fost politicieni, nu înseamnă că ea ar fi necalificată să conducă un birou care se focusează și pe infractorii din afara sferei politice. Atitudinea lui Bohnert, așa cum se reflectă în articol, mă determină să cred că domnul din Alsacia nu înțelege destul de bine gravitatea problemei în țările Europei Centrale și de Est care, cel puțin în cazul Ungariei, înseamnă corupția sistemică pe cel mai înalt nivel politic. Dacă îl acuză pe Codruța-Kövesi de concentrarea îngustă asupra infracțiunilor financiar-politice pe care le-a întâlnit în România, el poate fi acuzat de concentrarea asupra tipurilor de infracțiuni transfrontaliere pe care le-a întâmpinat în timp ce lucra pentru Eurojust.

Mă tem că Bohnert va fi capabil să privească EPPO ca o nouă versiune a Eurojust. De exemplu, el crede că țările care nu sunt în prezent membre “ar putea fi totuși investigate dacă există o legătură cu o altă țară aflată la comisie”. Ei bine, el poate investiga până în ziua de judecată în Ungaria care nu este membră; nu-l va duce prea departe. OLAF ar putea investiga și fără rezultate tangibile. De fapt, primul argument al Ungariei împotriva înființării EPPO a fost că Uniunea Europeană are deja un organism adecvat, Eurojust. Da, fraudele în materie de TVA nu pot fi tolerate, dar banditria politică care se desfășoară în unele dintre noile state membre ale UE face mai mult decât daune financiare. Scade încrederea cetățenilor în democrație și, în ultimă instanță, în Uniunea Europeană.

Interesant este faptul că, potrivit Jurnalului României, Bohnert se află încă la funcția de șef al Procuraturii Financiare franceze și a apărut la o audiere privind numirea sa pe 11 iulie. Cu toate acestea, el rămâne în cursă, iar rezultatul depinde de organismul care va ieși pe primul loc, Parlamentul European sau Consiliul European. În prezent, 22 de țări participă la EPPO. Ungaria, Polonia, Irlanda, Suedia, Danemarca și Regatul Unit nu sunt participanți. România a luptat împotriva luării în considerare pe Codruța-Kövesi pentru această slujbă, dar de vreme ce președintele Klaus Iohannis, un liberal, reprezintă România în Consiliul European, vetoul României nu ar trebui să fie luat în considerare. Întrebarea este dacă Polonia și Ungaria sunt eligibile să voteze. După bunul simț, deoarece sunt membri neparticipanți, ei nu ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima opinia, dar nu cunosc regulile.

Laura Codruța-Kövesi are câteva puncte în favoarea ei. În primul rând, ea este dintr-o regiune a cărei politicieni nu s-au îndreptat bine în timpul negocierilor, care au dus în cele din urmă la actuala echipă de lideri de vârf. A avea un român în acest post important ar ajuta la remedierea dezechilibrului geografic actual. În al doilea rând, zona de proveniență este cea mai infectată de corupție, care, în majoritatea cazurilor, nu poate fi împărțită între infracțiuni pur financiare și pur politice. Un bun exemplu de coalescență a celor doi este cazul lui István Tiborcz, ginerele primului ministru Viktor Orbán. Judecând după articolul lui Politico, Bohnert nu pare să înțeleagă natura și profunzimea corupției în acele țări care au fost primii beneficiari ai largiței contribuabililor statelor membre occidentale. Conform calculelor, 90% din toate proiectele guvernului maghiar au fost finanțate de Uniunea Europeană. Există calcule diferite cu privire la cât de mult din acești bani este furat, dar chiar și ceea ce nu este furat direct se duce în buzunarele preferatelor lui Viktor Orbán, care scot “dividende” enorme din profiturile pe care le fac pe proiectele guvernamentale finanțate de UE.

La momentul aprobării de către Conferința președinților a lui Codruța-Kövesi, Ska Keller, președintele Verzilor, a spus că “Parlamentul European trimite un mesaj puternic că luăm în serios lupta împotriva corupției, fraudei și crimei transfrontaliere prin aprobarea cuiva cu o astfel de experiență și expertiză “. Vom vedea dacă șefii de guvern sunt de acord.

Sursă: Hungarianspectrum

(Traducere TFP)