În 20 martie 1990, la Târgu-Mureș avea loc un sângeros conflict de stradă pe fond interetnic. Conflictul a fost atât de violent, încât a fost nevoie de intervenția armatei pentru aplanarea lui. Desfășurarea evenimentelor a condus la suspiciuni referitoare la implicarea serviciilor secrete în declanșarea conflictului. De ce s-au bătut românii cu maghiarii la Târgu-Mureș în 1990, aflăm din Pagina de istorie de astăzi.

În 19 – 20 martie 1990, opinia publică din țară și străinătate a fost șocată de conflictele de stradă dintre maghiari și români de la Târgu-Mureș, transmise de cele mai importante posturi radio și tv din lume. Evenimentele s-au soldat cu cinci morți (trei români și doi maghiari) și cu 278 de răniți. O biserică ortodoxă a fost incendiată, iar sediile unor partide au fost vandalizate.

Tot atunci, scriitorul Andras Suto și-a pierdut un ochi, iar un român din Ibănești, Mihăilă Cofariu a fost bătut cu bestialitate. Scena a fost filmată, iar imaginile au făcut înconjurul lumii, însă aceste imagini au fost și prilejul unei dezinformări, ceea ce am numi în zilele noastre un fake news. Comentatorii imaginilor spuneau că un maghiar era agresat, pentru că Mihăilă Cofariu era îmbrăcat în… verde.

Conflictul interetnic de la Târgu-Mureș de la începutul anilor 1990 a izbucnit la scurtă vreme după ce maghiarii sărbătoriseră, pentru prima dată după evenimentele din decembrie 1989, a 142-a aniversare a revoluției maghiare de la 1848. Violențele din partea ambelor tabere, cea română și cea maghiară, începuseră, sporadic, încă din 16 martie, pentru ca în 19 și 20 martie să ajungă la apogeu.

Maghiarii începuseră să afișeze în Târgu-Mureș inscripții în limba maternă, cum ar fi denumirea farmaciilor, iar românii le vandalizau. Spiritele erau încinse de unii vânzători maghiari care refuzau să își servească clienții care li se adresau în românește. În 20 martie, în centrul orașului Târgu-Mureș a avut loc un mare miting maghiar, cu o prezență estimată atunci la zeci de mii de oameni. În contrapartidă,  peste 4.000 de români veniți și din satele și comunele învecinate au organizat un miting propriu. Între cele două grupuri, a existat un cordon, nu prea consistent, de milițieni neînarmați, care nu au reușit să prevină ciocnirile violente. Atât maghiarii, cât și românii au folosit sticle incendiare, bâte, furci, bile metalice, topoare, sulițe cu vârf metalic, ba chiar și săbii.

În jurul orei 18.00 a zilei de 20 martie 1990, în centrul municipiului Târgu-Mureș au sosit tancurile armatei, când partea cea mai violentă din ciocnirea interetnică era deja consumată. Ancheta făcută ulterior de autorități s-a soldat cu 30 de persoane trimise în judecată. Tribunalul a pronunțat condamnări pentru mai multe persoane. Doi dintre instigatori s-au spânzurat, iar alți câțiva au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu autor necunoscut.

Despre adevăratele cauze ale conflictului au circulat, de-a lungul timpului, mai multe teorii. Una dintre acestea este că Securitatea, proaspăt transformată în SRI, avea nevoie de un “martie ’90” pentru a-și justifica utilitatea.

Sursă: rfi.ro